Quanti luoghi connoscu, o cari amici Duve dolce serebbi l’ ultimu riposu : Cie l’ortu in piazza, e poi cie lu chiosu, E la pieghia duve cantan’ le pernici.
Ci n’e unu a l’entrata di la mio vigna, Fra l’ulivone e la ficuccia torta, Ma chi liccia averebbi, si dopu morta, Eo ci durmissi sott’à la rimigna !
Chi terra cara ch’averebbi adossu ! Chi nanne dolci e pien ’di melodia Mi canterebbi lu fiume, Valli-rossu !
Ma n’un tenite contu di sta fantesia, In campu-santu mi ferete un fossu, Accantu a li mio cari : E cosi sia !